Lama din otel carbon 1070 este forjata de Antti Makinen, lungime de 95mm, latime 25mm si grosime de 5mm.
Manerul este din corn de cerb carpatin la capat, apoi lemn de stejar alb, incizat cu motivul meandrului, copie dupa modelul gasit pe bratara de fildes de la Mezin, estul Ucrainei, cu o vechime de 17.000 – 20.000 de ani.
Cutit bun sa cioplesti cu el, bun la lucrari mai de finete asta pentru ca are o lama mai mica – 77 mm si 20 mm latime.
Bolsterul e facut din corn de cerb si langa mar cu stejar, intre, cate o felie de piele.
Otel carbon, lama, de la Polar.
Cu totul are cam 18,5 cm.
La fel ca si cealalta kuksa de stejar a fost fiarta in apa cu sare si lasata la uscat spre 2 luni, abia apoi finisata.
Interiorul nu e finisat, se vad urmele de la dalta, sa fie dovada ca nu e facuta de vreo masinarie, dar pana la urma va trece si el prin smirghel, sa fie mai placuta ochiului.
Are si-o coada gaurita s-o prinzi mai usor.
Va avea snur de piele si cand e gata si finisajul interior mai apare o poza.
Dupa ce termini de facut gaurile in materialele de le pui la maner mai trebuie numai sa le si potrivesti asa incat sa nu fie joc intre ele inainte sa le lipesti. Daca pui doua bucati, una peste alta, le pui in soare si nu-l vezi, e bine. Ca sa le indrept, dau cu raspila dreapta, mai intai in lung si dupa in lat.
Esentele sunt, de la coada, stejar sa echilibreze cutitul, pentru ca lama e putin mai lata si totodata mai grea, mar, nuc si corn.
Lama este lauri skinner de 90mm lungime si 27 latime, tot otel carbon. Daca-i din otel carbon, dupa ce-l folosesti mai mult o sa-nceapa sa capete o nuanta de gri. Ca sa nu iti rugineasca bine e dupa ce il speli sa-l si lasi la uscat si sa mai dai din cand in cand cu niste ulei, e bun si cel vegetal.
Teaca e numai din lemn. De mar.
Are de-o parte si de alta putin de corn de cerb.
Si manerul si teaca sunt tratate cu ulei mineral.
Din stejar, lucrat in lemn cand inca mai era putin ud asa ca dupa ce a ajuns la forma aproape finala a fost fiert in apa cu sare si lasat la uscat. Cum e esenta mai tare a stat spre doua luni la uscat.
Cum nu prea venea bine in urma cu manerul pan la pamant, i-am schimbat putin forma.
E un cauc mic spre mediu, are si-o gaura in maner, inca asteapta snurul de piele, poate si felia de corn.
Langa caucul de par, care-i unul mare, as zice, se vede mai bine marimea lui.
E mic de tot, lama are in jur de 55mm, iar manerul spre 70mm.
Stejar am folosit la maner, ca-i rezistent si are si fibra frumoasa.
Lama e din otel de Damasc de 3mm grosime cu 62 HRC duritate.
Gata si lingura. Tot din acelasi bucata de stejar ca si canuta. Asta e mai mare, ajunge la 18 cm.
Si intoarsa.
D'ale lemnului 